A.T.O.R – Pagina 2 – Slova Creștină de Dorohoi

Când mâinile omului devin mângâierea lui Dumnezeu – activitate catehetică a tinerilor Atoreni

Vineri, 27 martie, tinerii Atoreni au participat la o activitate catehetică inedită și plină de învățăminte, desfășurată în cadrul proiectului „Vatra Iubirii: Familia creștină – Reflecția Iubirii Sfintei Treimi în viața de zi cu zi”, organizat de Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Dumbrăvița, în colaborare cu ATOR Dorohoi și ATOR Dumbrăvița.

Tema întâlnirii a fost „Bunătatea jertfelnică: Când mâinile omului devin mângâierea lui Dumnezeu”, iar discuțiile s-au concentrat asupra jertfei și mângâierii aproapelui. Printr-o abordare creativă și interactivă, cu ajutorul unor jocuri de grup, participanții au reușit să conștientizeze cât de important este să facem bine fără a aștepta ceva în schimb și cum gesturile mici de bunătate pot aduce alinare și sprijin celor din jur.
Tinerii au participat la jocul „Mâinile care zidesc”, în care unul dintre participanți era legat la ochi, iar un altul îl ghida doar prin comunicare. Această activitate i-a ajutat să înțeleagă cât de importantă este încrederea în celălalt, atenția și sprijinul oferit prin cuvinte atunci când lucrăm împreună.. De asemenea, tinerii au vizionat animația „Give to Giving” (Da!, la dăruire) care a reprezentat modul în care uneori viața ne pune în ipostaza de a alege și ne împinge să devenim mai buni, să oferim ajutor și să răspundem cu bunătate celor din jur. Toate aceste activități au subliniat ideea că Dumnezeu lucrează prin oameni și că bunătatea noastră este o reflecție a iubirii Sale.
Pe parcursul întâlnirii, participanții au fost încurajați să-și exprime ideile, să colaboreze și să se cunoască mai bine. În cadrul discuțiilor s-a vorbit și despre cea mai grea mângâiere, aceea oferită celui care ne-a greșit. Tocmai în acest gest se vede adevărata jertfă: să ierți, să ajuți și să oferi sprijin chiar și atunci când ți-a fost făcut un rău. Tinerii au reflectat și asupra faptului că, în zilele noastre, una dintre cele mai mari suferințe nu este lipsa hranei, ci lipsa mângâierii, a atenției și a ascultării. În momentele grele, un cuvânt bun sau o prezență caldă pot schimba starea unui om și îi pot reda speranța. Astfel, s-a subliniat faptul că Dumnezeu „împrumută” mâinile noastre pentru a șterge o lacrimă, iar gesturile mici, făcute din inimă, devin adevărate mângâieri.
Mărturiile participanților reflectă această experiență: „Am realizat cât de mult înseamnă să fii bun fără a dori să primești ceva în schimb. De asemenea, am înțeles că atunci când ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea o mână de ajutor, El poate lucra chiar prin persoana de lângă noi,” a spus A.A.
Un alt participant a adăugat: „Ca un gând de final, am învățat din această cateheză că Dumnezeu lucrează prin oameni și am realizat că tot ceea ce facem I se cuvine Lui: «Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea».” — T.N.
”M-am simțit foarte bine ieri la ATOR Dorohoi. A fost o întâlnire foarte frumoasă, în care am vorbit despre iubirea lui Dumnezeu și despre cât de important este să ne ajutăm aproapele. Am citit din Biblie și am participat la jocuri interactive foarte plăcute. A fost o experiență care mi-a adus bucurie și m-a făcut să apreciez și mai mult credința și lucrurile simple făcute cu iubire.” M.E
Întâlnirea a fost o experiență plină de bucurie și învățături, ajutând tinerii să conștientizeze importanța bunătății jertfelnice și a sprijinului aproapelui, arătând că fiecare gest de iubire poate deveni o adevărată mângâiere pentru cei din jur, aducând speranță, lumină și pace în inimile celor aflați în nevoie, și încurajându-i să ducă mai departe aceste valori în viața lor. (Apostol Adelina, membru ATOR Dorohoi)

Tabără de primăvară inedită, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Prelipca

FOTO

Bucuria de a fi împreună a umplut sâmbătă, 14 martie 2026, biserica și casa parohială din Prelipca. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” a devenit gazda unei tabere de o zi pentru 46 de copii din comunele Văculești, Saucenița și de la Complexul de apartamente „Casa mea” din Dorohoi, într-un eveniment organizat împreună cu voluntari ai Arhiepiscopiei Iașilor.

Ziua a început în mod firesc cu rugăciune, toți participanții fiind prezenți la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica parohială. La finalul slujbei, părintele paroh Ioan-Silviu Butnariu le-a adresat celor mici un călduros cuvânt de bun venit, urându-le o zi plină de bucurii și folos duhovnicesc.
Programul taberei a fost unul divers și atractiv, gândit să îmbine armonios jocul, creativitatea și învățăturile de folos pentru suflet. Copiii au fost împărțiți pe grupe și au participat la mai multe ateliere interactive: jocuri de cunoaștere, un atelier educativ despre adicții, un atelier de creativitate care le-a pus în valoare talentul și îndemânarea, precum și activități sportive care au adus multă mișcare și voie bună.
Momentul central al zilei l-a constituit sesiunea de dialog cu tema „Cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu?”. Cu ajutorul voluntarilor, copiii au fost îndrumați să înțeleagă că fiecare persoană este unică, iubită și prețuită de Dumnezeu, indiferent de contextul în care trăiește. Mesajul a fost primit cu sufletul deschis de cei prezenți, generând întrebări profunde și schimburi de idei pline de sensibilitate.
La finalul taberei, toți participanții au plecat acasă cu zâmbetul pe buze, cu amintiri frumoase, prietenii noi și informații utile pentru drumul vieții. „Am văzut în ochii copiilor bucuria autentică și recunoștință. Este exact ceea ce ne dorim să oferim mai departe: speranță și iubire frățească”, a mărturisit părintele Ioan-Silviu Butnariu, organizatorul evenimentului.
Prima ediție a taberei de primăvară de la Prelipca rămâne un exemplu viu de misiune și implicare în mijlocul copiilor, dovedind că Biserica este mereu aproape de sufletele celor mici, oferindu-le nu doar hrană trupească, ci și lumină și căldură duhovnicească. (Pr. Ioan-Silviu Butnariu, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Prelipca)

Voluntariatul – primul pas spre omul care vei deveni

În data de 5 martie, în cadrul întâlnirii ATOR Dorohoi, a avut loc activitatea cu tema „Voluntariatul – primul pas spre omul care vei deveni”, o seară de dialog și reflecție dedicată sensului slujirii aproapelui prin voluntariat.

Invitatul întâlnirii a fost Apetrei Ștefan Teodor, student în anul al III-lea la Facultatea de Istorie, un tânăr din Dorohoi care prin dorința continua de a face bine a reușit să acumuleze o vastă experiență: 7 ani voluntar în cadrul proiectului Tabara din Pridvorul Satului, 3 ani voluntar la Tabăra Nemțisor, 5 ani voluntar de hramul Sfintei Parascheva, membru în organizarea ITOM, coordonator al proiectului Caravana ASCOR, Co-fondator al proiectului educațional CreactivHub și vicepreședinte al Asociației Sf. Nectarie și Sf. Gheorghe Pelerinul.
Acesta a împărtășit din experiența sa personală de voluntar. El a vorbit despre începuturile sale în proiectul „Tabăra din Pridvorul Satului”, despre pașii făcuți pe acest drum, despre dificultățile și momentele grele cu care s-a confruntat, dar cel mai important, despre felul în care voluntariatul i-a modelat caracterul, învățându-l responsabilitatea, dăruirea și bucuria de a fi alături de ceilalți, afirmând:„Eu fără voluntariat sunt un om mort, un om fără sens. Nu pot sta și să știu că nu fac nimic, mereu trebuie să am un proiect la care sa lucrez, altfel nu se poate.”
În cadrul întâlnirii, Ștefan a propus spre reflecție câteva întrebări pe care fiecare voluntar ar trebui să-și le pună: „Ce este voluntariatul?”, „Ce te motivează să mergi mai departe atunci când întâmpini greutăți?” și „Dacă lucrează Dumnezeu prin oameni, determinându-i pe tineri să își caute propriul sens.
Răspunsul său a fost unul profund: „Voluntariatul este șansa imensă de a accepta responsabilități din pura convingere că ceea ce faci este bine. Tu, ca voluntar, ai o cheie pe care o porți mereu în buzunar, o cheie către bucuria celorlalți.” La cea de a doua întrebare răspunsul său a fost unul care a evidențiat frumusețea jertfirii propriei persoane pentru cei din jurul tău: “în volunatariat trebuie să înțelegi scopul pentru care tu îți oferi timpul și energia… odată ce reușești acest lucru, în fața ochilor, de fiecare dată când ești obosit și faci o greșeală sau nu reușești să lucrezi la capacitate maximă, un chip de copil care are nevoie de un zâmbet cald, de o mângăiere. Așa știi că ce faci este important și că nimic nu poate sta între tine și scopul pe care ți l-ai propus. Nicio gafă sau stare de oboseală nu te poate opri din a fi un ajutor pentru cei care au nevoie atât de mare de el.”
La final, întâlnirea s-a transformat într-o discuție liberă, în care atorenii au adresat întrebări invitatului, dorind să afle mai multe despre experiențele trăite și despre modul în care voluntariatul poate deveni o adevărată cale de formare sufletească.
Astfel, întâlnirea s-a dovedit a fi una de folos și ziditoare, o întâlnire de suflet și pentru suflet, care a reamintit tuturor că prin dăruire, credință și dragoste față de aproapele, omul poate deveni mai bun și mai aproape de Dumnezeu și poate schimba lumea, poate nu lumea întreagă, dar lumea unui suflet aflat în probleme, cu siguranță. (Apetrei Casiana, membru ATOR)