Pe 24 ianuarie, Dorohoiul a fost gazda unor manifestări dedicate celebrării a 166 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească, un moment fundamental al istoriei românilor. Evenimentele au început la Catedrala din Dorohoi, unde au avut loc slujbe religioase de mulțumire și comemorare a celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii.
Ceremonia religioasă a fost condusă de un sobor de preoți, în frunte cu părintele protopop Ionuț-Ștefan Apetrei, care a oficiat Sfânta Liturghie, urmată de un Te Deum și parastas pentru personalitățile marcante precum Mitropolitul Sofronie Miclescu, ep. Melchisedec Ștefănescu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Neofit Scriban. Acești lideri spirituali și politici au jucat un rol esențial în promovarea și realizarea idealului unionist. Răspunsurile la strană au fost date membrii corului Haris, al Seminarului Teologic Dorohoi condus de prof. Răzvan Sarafim.
Rolul Mitropolitului Sofronie Miclescu în Unire
În contextul istoric al Unirii, Mitropolitul Sofronie Miclescu a fost un susținător ferm al acestui ideal, în ciuda presiunilor și amenințărilor venite din partea caimacamului Nicolae Vogoride. Deși Vogoride a încercat să îl înlăture din scaunul mitropolitan și să limiteze influența clerului unionist, spiritul de unitate promovat de mitropolit a rămas de nezdruncinat. Articole precum cel publicat de Neofit Scriban, intitulat „Unirea și neunirea principatelor române”, au avut un impact semnificativ în mobilizarea opiniei publice în favoarea Unirii.
Manifestări culturale și artistice
După slujba religioasă, participanții s-au deplasat la Colegiul „Grigore Ghica” din Dorohoi, unde evenimentele au continuat în amfiteatrul „Dimitrie Pompeiu”. Programul a inclus intonarea imnului național, rugăciunea „Tatăl nostru” și diverse manifestări cultural-artistice. De asemenea, au avut loc comunicări științifice care au evidențiat importanța Unirii și impactul său asupra istoriei naționale.
La evenimente au luat parte numeroși oameni pasionați de istorie și cultură, alături de delegații din Republica Moldova și Bucovina, care au subliniat legătura frățească dintre regiunile românești. Printre momentele remarcabile s-a numărat recitarea unui poem dedicat unirii, intitulat „Hora horelor”, susținut de un cunoscut artist botoșănean.
Hora horelor
Fraților,
Cică de-o vreme a-nceput să umble măreția umbrei
Lu’ Mihai Viteazu, Voievod, prin lume.
Trece așa prin țară, se oprește, se minunează și nu-i vine a crede.
Vede, ascultă, aude și zice:
Frații mei românași,
Vulturii mei,
Ce s-a făcut cu voi, dragilor?
Că vă văd, vă aud și nu pot pricepe.
Eu v-am strâns într-o bună zi laolaltă,
Împreună, și v-am lăsat
Într-o țară mare, românească.
Și voi vă risipirăți în toate punctele cardinale:
Ba dincolo de râu, în est, de Prut,
Ba dincolo de fagi, la nord, de glie,
Ba în bejenie, în vest, departe,
Ba-n sudu-n care stați de ani de zile
Pe la porțile marilor boieri încuiate.
Asta nu-i a bună,
Dragii mei,
Nici pentru voi,
Nici pentru mine,
Dară mai ales pentru țară.
În Păcala Făgețelului,
Pe valea Vezii, la deal, într-un sat dincoace de Pitești,
A venit într-o zi cântecul.
Eram copil și mă prindeam în horă, în curtea mare la școală:
„Hai să dăm mână cu mână,
Ce-i cu inimă română!”
Ascultam și eu, de mână în joc cu ceilalți,
Și îmi dădeau lacrimile de fericire.
Doamne,
Ce s-a-ntâmplat cu hora horelor noastre?
În fiecare ianuarie,
Iarna,
Încercăm de fiecare dată
Să facem curățenie generală
Și să pregătim casa mare pentru hora norodului
De la Nistru pân’ la Tisa plânsu’,
Din Carpați la Dunăre și Marea Neagră
Și alte râuri mari sau mai mici din Europa tuturora
Pe unde s-a vărsat, de durere,
De sărăcie
Și tristețe,
Țara noastră românească peste maluri.
Și ne rugăm Ție, Doamne:
Iartă-ne nouă greșalele noastre,
Repetate și nerepetate.
Ridică-ne din genunchi fața
Și dă-ne nouă astăzi mintea, puterea, credința
Să alegem între grâu și neghină, între bine și rău,
Pentru sănătatea neamului nostru.
Ajută-ne în tărie, Doamne, Dumnezeul nostru,
Din cer și de pre pământ,
Că Tu ne-ai rămas peste veacuri mărturie.
Să piară pentru vecie iarba rea din holda noastră bogată,
Să piară neghina și rugina roadelor noastre muncite,
Leprele, trădătorii și dușmanii repetați ai acestui neam de prăsilă.
Slavă Ție!
Ca la ceas de aleasă sărbătoare,
Când soarele răsare și pentru noi, pre pământ,
De la Nistru la Tisa și celelalte râuri curgătoare,
În Carpați, Dunăre și Mare,
Să treacă liber drumul peste a noastre vechi hotare.
Veniți, dară,
Cu mic, cu mare, să ne prindem în horă,
Gând în gând, cu speranța în suflet,
Aici, în grădina darurilor,
Unde Fecioara Maria ne-a așezat, întru smerenie, trupul.
Să ne dăm mână cu mână, frați întru rumânire,
Că noi suntem semințele alese de-o făptură și de-un neam,
De-n vis și lungă suferință, jocul,
Deasupra mormintelor strămoșești, pază.
Acolo unde, numai în hora horelor,
Vom fi mândri, puternici și vrednici urmași
În vecii vecilor,
Amin! (Petruț Pârvescu)
Recunoștință și prețuire
Evenimentele au fost organizate cu sprijinul profesorilor, istoricilor și liderilor comunității locale, care au depus eforturi de-a lungul timpului pentru a păstra vie memoria acestui act istoric. Sărbătorirea Unirii principatelor române la Dorohoi a fost un prilej de unitate, reflecție și celebrare a valorilor naționale.
Acest eveniment rămâne o mărturie a respectului pentru trecut și o sursă de inspirație pentru viitor. (Pr. Teodor Ciurariu)
Slova Creștină de Dorohoi 