Pr. Ciprian Șoptică

„Femeile sfinte – chipuri de jertfă și iubire”. Activitate catehetică în cadrul Concursului Național Catehetic 2026

Sunt momente în viața unei comunități care nu se măsoară în timp, ci în lumină. Nu în minutele care trec, ci în inimile care se deschid. O astfel de clipă binecuvântată a fost trăită în cadrul activității catehetice desfășurate în Parohia „Sfinții Împărați” Vlădeni, în colaborare cu Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Podeni, parohii participante la Concursul Național Catehetic 2026 în cercul misionar „Sfinții Împărați” Broscăuți, sub semnul unei teme care nu poate fi epuizată niciodată: „Femeile sfinte – chipuri de jertfă și iubire”.

În liniștea caldă a bisericii păstorite de pr. paroh Mihai Pînzariu, acolo unde icoanele privesc din veșnicie spre inimile celor mici, copiii s-au așezat în semicerc, asemenea unor mlădițe în jurul izvorului. Rugăciunea „Tatăl nostru” a fost începutul — nu ca o formalitate, ci ca o deschidere de cer. În acea clipă, cuvintele simple au devenit punte între pământ și har, între copilărie și veșnicie.
Cateheza nu a fost doar o lecție, ci o întâlnire. O întâlnire cu acele suflete binecuvântate care au ars de iubire pentru Dumnezeu: femeile mironosițe, Sfânta Maria Magdalena, Sfânta Filofteia, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfânta Cuvioasă Parascheva. Nume care nu sunt doar pagini de calendar, ci inimi vii, care bat peste veacuri în ritmul credinței.
Citirea Evangheliei despre femeile mironosițe a adus în mijlocul copiilor nu doar un text, ci o stare. O stare de curaj, de fidelitate, de iubire care nu se teme de întuneric. Copiii au înțeles, poate mai profund decât credem noi, că aceste femei nu au plecat de lângă Hristos nici în suferință, nici în moarte — și tocmai de aceea au fost primele care au primit lumina Învierii.
Dialogul care a urmat nu a fost unul formal, ci viu, cald, sincer. Copiii au vorbit despre mamele lor, despre bunici, despre gesturi simple de iubire. Și, fără să-și dea seama, au făcut legătura între sfințenia din icoană și sfințenia din viața de acasă. Pentru că acolo începe totul — în gesturile mici, în răbdare, în bunătate, în rugăciunea spusă în șoaptă.
Momentul practic, intitulat sugestiv „Chipuri de lumină”, a fost poate cea mai frumoasă mărturisire. Mâini mici, dar pline de sens, au desenat chipuri de sfinte, iar sub fiecare desen au scris câte un cuvânt: credință, iubire, curaj, răbdare. Nu erau doar cuvinte — erau semințe. Semințe de veșnicie puse în ogorul inimii.
La final, biserica nu mai era doar un spațiu, ci o grădină. O grădină în care fiecare copil a adus o floare — floarea sufletului său. Iar când glasurile au înălțat „Cuvine-se cu adevărat”, s-a simțit că nu doar cântarea urcă spre cer, ci și inimile.
Rodul acestei întâlniri nu se va vedea doar în fotografii sau în portofolii, ci în timp. În felul în care acești copii vor iubi, vor ierta, vor crește. Pentru că atunci când un copil descoperă frumusețea sfințeniei, nu mai poate rămâne același.
Această activitate a fost mai mult decât o cateheză — a fost o aprindere de lumină. O lumină care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va continua să ardă în inimile copiilor, călăuzindu-i pe drumul credinței, al iubirii și al jertfei. (Pr. Gherman Costică, Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Podeni)

Tabără de primăvară inedită, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Prelipca

FOTO

Bucuria de a fi împreună a umplut sâmbătă, 14 martie 2026, biserica și casa parohială din Prelipca. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” a devenit gazda unei tabere de o zi pentru 46 de copii din comunele Văculești, Saucenița și de la Complexul de apartamente „Casa mea” din Dorohoi, într-un eveniment organizat împreună cu voluntari ai Arhiepiscopiei Iașilor.

Ziua a început în mod firesc cu rugăciune, toți participanții fiind prezenți la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica parohială. La finalul slujbei, părintele paroh Ioan-Silviu Butnariu le-a adresat celor mici un călduros cuvânt de bun venit, urându-le o zi plină de bucurii și folos duhovnicesc.
Programul taberei a fost unul divers și atractiv, gândit să îmbine armonios jocul, creativitatea și învățăturile de folos pentru suflet. Copiii au fost împărțiți pe grupe și au participat la mai multe ateliere interactive: jocuri de cunoaștere, un atelier educativ despre adicții, un atelier de creativitate care le-a pus în valoare talentul și îndemânarea, precum și activități sportive care au adus multă mișcare și voie bună.
Momentul central al zilei l-a constituit sesiunea de dialog cu tema „Cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu?”. Cu ajutorul voluntarilor, copiii au fost îndrumați să înțeleagă că fiecare persoană este unică, iubită și prețuită de Dumnezeu, indiferent de contextul în care trăiește. Mesajul a fost primit cu sufletul deschis de cei prezenți, generând întrebări profunde și schimburi de idei pline de sensibilitate.
La finalul taberei, toți participanții au plecat acasă cu zâmbetul pe buze, cu amintiri frumoase, prietenii noi și informații utile pentru drumul vieții. „Am văzut în ochii copiilor bucuria autentică și recunoștință. Este exact ceea ce ne dorim să oferim mai departe: speranță și iubire frățească”, a mărturisit părintele Ioan-Silviu Butnariu, organizatorul evenimentului.
Prima ediție a taberei de primăvară de la Prelipca rămâne un exemplu viu de misiune și implicare în mijlocul copiilor, dovedind că Biserica este mereu aproape de sufletele celor mici, oferindu-le nu doar hrană trupească, ci și lumină și căldură duhovnicească. (Pr. Ioan-Silviu Butnariu, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Prelipca)

Sub Crucea de pe Măgura Ibăneştiului : preoți și credincioși uniți în rugăciune

FOTO

În inima Postului Mare, în Duminica Sfintei Cruci, credincioșii se opresc din graba vieții pentru a-și îndrepta privirea și sufletul către simbolul jertfei și al biruinței creștine: Sfânta Cruce. În aceestă Duminică, numeroşi credincioşi din comunitatea ibăneşteană şi împrejurimi, au participat la Taina Sf. Maslu săvârşită de preoţii din cercul pastoral misionar Ibăneşti, care s-au rugat pentru cei care poartă crucea bolii şi a suferinţei.

După slujbă au fost rostite cuvinte de învățătură despre puterea credinței, a jertfei, a pocăinţei şi a nădejdii. Credincioșii, au participat cu evlavie la momentul de rugăciune, ei au urcat pe dealul Măgurei pentru ca aici să găsească liniştea şi reculegerea pe care rugăciunea făcută cu credinţă o aduce în sufletul celui nevoitor, iar liniștea momentului a fost întreruptă doar de cântările bisericești și de ecoul rugăciunilor rostite împreună. La finalul slujbei, preoții au binecuvântat pe cei prezenți și au îndemnat la păstrarea credinței și a unității, prin slujirea aproapelui aflat în suferinţă. Pentru mulți dintre participanți, această întâlnire spirituală a fost mai mult decât o simplă slujbă: a fost o experiență de suflet, un moment în care cerul și pământul par să se apropie, iar rugăciunea devine puntea dintre ele.
Astfel, în Duminica Sfintei Cruci, sub umbra celei mai înalte cruci din România, glasurile credincioșilor s-au unit într-o singură rugăciune – pentru pace, pentru sănătate, pentru lumină și pentru întărirea credinței… Iar Crucea de pe Măgura a rămas, ca de fiecare dată, un simbol al speranței care străjuiește tăcut peste dealuri și peste inimile oamenilor. (Pr. Berechea Ovidiu)