Adevărul poate să doară? Nu! Absența lui, da! Mai ales atunci când zilnic cineva îți aduce aminte de starea mincinoasă și întunecoasă în care te complaci, în care te scufunzi și încet nu mai poți să ieși.. și așa ajungi să zici că adevărul poate să rănească? Atunci când ajungi să te consideri îndreptățit să faci ce îți poftește inima, fără să o mai înfrânezi trecându-o prin sita sau filtrul rațiunii…
Oare merită să mori pentru adevăr?Adevărul ne va face liberi spune filosoful… dar nu este prea explicit în ce privește ”prețul” care trebuie plătit pentru această libertate. Sfântul Ioan Botezătorul este exemplu pentru toți cei care mai cred în adevăr, pentru toți care iubesc adevărul, pentru toți care vor să mărturisească adevărul..
Pustnic, retras departe de oameni și de zbuciumul lumii, cu o viață petrecută într-o ”aspră” nevoință, unii l-ar cataloga drept un inadaptat la standardele necesare viețuirii omenești… Și? Și tocmai această inadaptabilitate îl face incomod pentru cei din vremea lui! Cine aprinde o făclie și o pune sub obroc? Care ar mai fi menirea făcliei s-o ții ascunsă? Ea trebuie așezată într-un loc unde să împărtășească din lumina ei câtor mai mulți din jurul ei! Lumina dăruită prin jertfa proprie aduce lumină chiar și în cele mai întunecate și greu accesibile cotloane ale inimii…
Sfântul Ioan a fost incomod pentru mulți din vremea lui dar și pentru mulți din vremurile pe care le trăim. Incomod, ”inadaptat”, cu un gust vestimentar ”ieșit din comun”, cu un stil de viață incomprehensibil pentru mulți din monahii de azi dar și o ”gură mare” care nu a putut fi închisă nici măcar de ascuțișul sabiei! Ar fi putut să tacă.. de ce oare nu a tăcut? De ce nu s-a uitat în altă parte? Oare nu știa că celor care au putere nu le place să le spui adevărul gol goluț și mai ales în public? Cred că știa.. și de ce nu a ales înțelepciunea tăcerii? Cum zice altă vorbă din popor: Dacă tăceai, filozof rămâneai? De ce? De ce Sfinte Ioane nu ai tăcut?
Răspunsul e numai unul: pentru că dacă ar fi tăcut, nu am fi cunoscut Adevărul !
Dr. Dimitrie Brândză este părintele botanicii de la noi. Ceea ce a fost Carol Davila pentru medicina românească, Dr. Istrate pentru chimie şi un Spiru Haret pentru matematică, a fost Dr. Brândză pentru botanică. E primul cercetător al florei noastre, e printre primii profesori universitari de zoologie şi botanică, e întemeietorul catedrei de Botanică de azi de la Facultatea de Știinţe şi mai ales şi înainte de orice e creatorul Institutului şi Grădinii Botanice din Bucureşti. Institutul Botanic!
Dimitrie Brândză s-a născut în localitatea Bivol (astăzi Viișoara) situată în județul Dorohoi pe atunci, astăzi județul Botoșani, în anul 1846, luna octombrie, ziua a zecea.
Primele învăţături îi sunt date în casa părintească de către un dascăl polon Vladimir Ilansky. Trece apoi la Iaşi unde termină liceul la Academia Mihăileană. În 1864 pleacă la Paris pentru a studia Ştiințele Naturale şi Medicina. Revine acasă licenţiat în 1866, obţine prin concurs catedra de Istorie Naturală. Îşi lasă însă un suplinitor şi se reîntoarce la Paris spre a-şi continua studiile. În 1869 este proclamat doctor şi laureat al Facultăţii de medicină. De la această dată lucrează neîntrerupt în ţară, pentru ridicarea nivelului ştiinţific de la noi şi pentru promovarea botanicii.
La 1874 este transferat la catedra de Zoologie şi Botanică din Bucureşti. Aici începe crearea Muzeului de Botanică, alipit la început ca o secţie a Muzeului de Istorie Naturală. Când în 1882 catedra s-a despărţit în două, el a rămas numai profesor de botanică. La puțină vreme Dimitrie Brândză este numit şi director al Institutului Botanic, clădit după modelul celui de la Liege şi după indicaţiile date de el.
În anul 1895, la vârsta de doar 49 de ani este doborât de o boală de inimă.
Nenumărate întâmplări mărunte din viaţa profesorului D. Brândză, pot evidenţia calităţile sale superioare de om şi bun român. Am găsit acestea trei pe care le redau în continuare:
Astfel, pe când era la Iaşi lucra din răsputeri pentru ridicarea „Societăţii de Medici şi Naturalişti”. Ei bine, ştiţi cine a dat soluţia în marea problemă naţională a Unirii? Nici cercurile politice, nici asociaţiile literare, nici diversele societăţi naţionale, sociale, etc. Aici, la modesta Societate de Medici şi Naturalişti s-a hotărât pentru întâia dată alegerea lui Cuza. Dr. Dimitrie Brândză a fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai acestei idei.
***
Când Regele Carol după ce a vizitat Institutul cel nou de la Cotroceni, а vrut să-l decoreze pe Dr. Dimitrie Brândză, iar acesta i-a răspuns: „Majestate, ceea ce aţi văzut, se datorează în primul rând colaboratorilor mei, iar ceea ce s-a realizat nu întrece cu nimic ceea ce aveam datoria să realizăm. Prin urmare, datoria şi nici un alt merit!” Regele Carol i-a strâns mâna şi s-a mulţumit să-i sublinieze deosebita consideraţie ce omul şi-o sporea în ochii Suveranului.
***
Concursul pentru obţinerea catedrei de la Iaşi, a fost un adevărat triumf pentru Dr. Brândză. Comisiei compusă din profesorii: C. Exarcu, E. Bacaloglu, Alexe Marin şi D. Petrescu, tânărul candidat i-a cerut să fixeze toate 3 probele scrise într-o zi. Rezultatele strălucite obţinute, au speriat atât de mult pe ceilalţi contracandidaţi, încât cu toţii s-au retras. La proba orală s-a prezentat singur!
Prof. Dr. Dimitrie Brândză – medic, naturalist, membru titular al Academiei Române – este unul din reprezentanții de seamă ai județului nostru și de aceea am adus acest mic omagiu cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la trecerea la cele veșnice. (Pr. Avârvărei Dumitru)
În perioada 6-8 iulie 2025, Parohia „Învierea Domnului” din Dorohoi a devenit locul unde copiii au trăit bucuria prieteniei, a jocului, a credinței și aici s-a desfășurat „Tabăra din tinda bisericii”, un proiect care a reunit nu mai puțin de 230 de copii și 20 de voluntari dedicați, într-o atmosferă plină de entuziasm și căldură sufletească.
Tabăra a fost organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, în cadrul programului „Tabăra din pridvorul satului”, implementat la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor. Pe parcursul celor trei zile, copiii au participat la activități diverse, menite să le ofere nu doar momente de recreere, ci și experiențe educative și culturale.
Prima zi a început cu săvârșirea Sfintei Liturghii la Biserica ,,Învierea Domnului” din Dorohoi, acolo unde tinerii s-au rugat împreună, au cântat la strană alături de voluntari și au pus început bun taberei de anul acesta. Mai apoi, ne-am îndreptat spre terenul de sport de la Obor, acolo unde am desfășurat Jocurile Olimpice ale taberei, un adevărat maraton de voie bună și energie. De asemenea, copiii au participat cu entuziasm la ateliere tematice diverse și au lucrat împreună, în echipe, pentru a depăși provocările și misterele unui captivant Escape Room pregătit special pentru ei, un joc ce a pus la încercare creativitatea, logica și spiritul de echipă al fiecărui participant.
Următoarele două zile de tabără s-au desfășurat Baza de agrement Gherghel, la câțiva kilometri de Dorohoi. Aici, copiii s-au bucurat de plimbări relaxante cu barca pe lac, admirând frumusețea naturii și tihna locului, s-au aventurat cu entuziasm pe toboganele gonflabile, unde râsetele și voia bună nu au lipsit nicio clipă, iar fiecare moment petrecut împreună a creat amintiri de neuitat. Pe lângă jocurile și momentele de distracție, copiii au participat cu entuziasm la o serie de ateliere tematice, unde au învățat lucruri noi și și-au descoperit propriile talente. Atelierul de supraviețuire în natură i-a învățat cum să facă față provocărilor neprevăzute, iar la atelierul de dans popular, tradițiile românești au prins viață prin pași jucăuși și voie bună. Atelierul „În spatele cortinei” i-a provocat să privească dincolo de aparențe și să descopere frumusețea sufletului fiecărei persoane, iar la atelierul „Călătoria eroică a valorilor”, copiii au reflectat asupra principiilor care dau sens vieții și i-au ajutat să înțeleagă ce înseamnă curajul, cinstea și generozitatea.
Un moment aparte a fost întâlnirea cu reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, unde copiii au descoperit cum funcționează amprentele și cum sunt realizate cercetările în cazurile poliției. Fascinați de demonstrații, copiii au ascultat cu atenție explicațiile, au pus întrebări și au înțeles mai bine munca din spatele uniformei. A fost un moment care le-a deschis orizonturi noi, împletind educația cu jocul și curiozitatea.
Tot în a doua zi, participanții au avut parte de un atelier de experimente chimice, susținut de profesori și elevi pasionați, care i-au purtat pe copii într-o adevărată călătorie în lumea fascinantă a științei.
În ultima zi a taberei, copiii au pășit într-o adevărată aventură a creativității. Dimineața a început cu atelierul „Micii antreprenori”, unde participanții, împărțiți în echipe mixte, au avut misiunea de a-și crea propriile standuri și de a vinde produse realizate chiar de ei. A fost un exercițiu de imaginație, muncă în echipă și responsabilitate, unde copiii au descoperit cum e să fii antreprenor, să-ți promovezi ideile și să transformi creativitatea în ceva concret.
După acest moment, a urmat mult așteptata Vânătoare de comori, o activitate care a adus suspans și aventură în rândul copiilor. Cu hărți în mâini și cu ochii plini de curiozitate, aceștia au pornit în căutarea indiciilor ascunse, străbătând întreg spațiul taberei, rezolvând provocări și lucrând împreună pentru a ajunge la comoara finală.
Seara a fost cu adevărat magică! Copiii și voluntarii au pregătit cu emoție și entuziasm spectacolul de talente, un moment special care a adus pe scenă muzică, dans, poezie și voie bună. Invitatul surpriză al serii a fost Gireadă Teodor, care a reușit să aducă și mai multă bucurie în inimile tuturor. Tabăra s-a încheiat într-un cadru de poveste, cu focul de tabără și un spectaculos foc de artificii. Tabăra aceasta nu a fost doar despre jocuri sau activități, ci despre acea bucurie sinceră de a fi împreună, despre zâmbete împărțite fără teamă și despre liniștea pe care o simți atunci când știi că ești exact acolo unde trebuie. Nu am căutat perfecțiunea, ci ne-am bucurat de fiecare clipă, așa cum a venit ea – cu voie bună, cu încurajări, dar și cu momente grele în care oboseala începea să își spună cuvântul. Copiii ne-au arătat ce înseamnă să privești lumea cu suflet curat, iar voluntarii au învățat, poate mai mult ca oricând, ce înseamnă să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. Plecăm de aici cu gândul că unele întâlniri nu sunt întâmplătoare și că, uneori, cele mai prețioase legături se nasc în cele mai simple locuri. Ne vom aminti mereu cu drag de Tabăra din Tinda Bisericii „Învierea Domnului” Dorohoi și de toți cei care au scris, împreună cu noi, această poveste. (Dascălu Maria Elena)
Slova Creștină de Dorohoi 