Luni, 30 martie 2026, în cadrul programului „Școala Altfel”, la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, s-a desfășurat o activitate deosebită, realizată în parteneriat cu Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” din localitate.
Doamna preoteasă Emanuela, alături de părintele Mihai Țigănescu, au îndrumat cu răbdare și dragoste elevii în arta încondeierii ouălor, folosind tehnica tradițională cu chișiță și ceară. Sub mâinile lor atente, copiii au descoperit frumusețea acestui meșteșug străvechi, precum și sensurile profunde ale simbolurilor pascale. În tradiția creștină, oul încondeiat este un element decorativ deosebit, simbol al vieții, al înnoirii și al Învierii. Motivele tradiționale – crucea, spicul, soarele sau linia vieții – vorbesc, fiecare în felul său, despre credință, jertfă, rodire și lumină. Mâinile copiilor au dat viață acestor simboluri, iar sufletele lor s-au apropiat de valorile credinței și ale tradiției strămoșești. Activitatea a fost, astfel, un atelier practic, și o veritabilă lecție de suflet, în care frumusețea tradițiilor pascale s-a împletit firesc cu formarea lăuntrică a celor mici. ( Pr. Mihai Țigănescu)
Sâmbătă, 28 martie 2026, la parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena din Dorohoi a avut loc o activitate catehetică specială dedicată adolescenților din cadrul Complexului Social de Apartamente „Casa Mea” sub titlul „Liturghia Vieții: De la Suflare la Potir”.
Scopul întâlnirii a fost acela de a le arăta tinerilor (cu vârste între 14 și 16 ani) că viața nu este un simplu șir de întâmplări, ci un dar de preț de la Dumnezeu care trebuie păstrat cu sfințenie. Activitatea a debutat cu o surpriză, li s-a prezentat tinerilor o „Cutie cu Taine”, iar în interiorul cutiei se află un dar unic, pentru care Hristos a urcat pe Cruce. Rând pe rând, adolescenții au privit în interior, unde o oglindă le-a reflectat propriul chip. Mesajul a fost unul de impact: „Tu ești darul lui Dumnezeu!”. Prin Botez, acest chip a fost „sigilat” cu Duhul Sfânt. Tinerii de la Complexul Social „Casa Mea” au înțeles astfel că, indiferent de încercările vieții, ei poartă în sine o valoare infinită și sunt iubiți necondiționat de Tatăl Ceresc. Pentru a face teologia mai ușor de înțeles,li s-a explicat rolul Tainelor în viața de zi cu zi:
Botezuleste momentul în care devenim „purtători de Dumnezeu”.
Spovedaniaeste „baia lacrimilor” care spală sufletul și ne dă puterea să o luăm de la capăt ori de câte ori greșim.
Sfânta Împărtășanie este hrana vie, fără de care viața creștină s-ar „înfometa”.
Un moment plin de emoție a fost jocul Firul Roșu al Harului. Tinerii, stând în cerc, au creat o rețea a valorilor (iubire, iertare, curaj).
Lecția a fost simplă: atunci când unul dintre noi „dă drumul firului” prin egoism sau păcat, întreaga comunitate suferă. Însă, prin grija Bisericii și prin Taine, „firul” se poate înnoda la loc, iar legătura cu Sursa Vieții se reface, căci„Viața este cadoul pe care nu l-am cerut, dar pe care învățăm să-l iubim și să-l facem să strălucească prin harul lui Dumnezeu.”
Discuțiile au atins și puncte sensibile, precum respectul pentru viața nenăscută sau lupta cu viciile și tristețea. Tinerii au fost îndemnați să vadă în propriul corp un „Templu al Duhului Sfânt”. Dacă ne pregătim să primim Împărtășania din Sfântul Potir, atunci și propriul nostru trup trebuie tratat cu cinste, ca un potir viu care Îl poartă pe Hristos. Această zi de 28 martie a demonstrat că parteneriatul dintre Parohie și Complexul Social „Casa Mea” este mai mult decât o colaborare administrativă; este o punte de lumină pentru sufletele tinerilor.
Întâlnirea s-a încheiat cu speranța că acești adolescenți vor privi de acum înainte viața nu ca pe o povară, ci ca pe o „Liturghie” – o călătorie sfântă de la prima suflare primită de la Dumnezeu, până la unirea deplină cu El în Sfânta Împărtășanie.
În cadrul Concursului Național Catehetic, tinerii din parohia noastră au participat la cea de-a doua cateheză, în spațiul primitor al Casei Sociale din Parohia Dumbrăvița, intitulată: „Zestrea Neamului: Iubirea Sfintei Treimi impregnată în ADN-ul familiei și al tradițiilor noastre”.
Aceasta a debutat cu o incursiune teologică, plecând de la pedagogia patristică și explicându-se dogma Sfintei Treimi prin analogia sfeșnicului. Deși are trei flăcări distincte, lumina și căldura sunt una, nedespărțite, învățatură care a fost dobândită în cateheza anterioară. Pentru captarea atenției, părintele a propus tinerilor jocul: „Backup pentru suflet: Arhiva 3.1”, provocându-i să folosească tehnologia pentru a explora trecutul. Scanând codurile QR de pe obiecte vechi (icoană, covată), tinerii au descoperit că tradiția nu este un „muzeu prăfuit”, ci un instrument de supraviețuire emoțională. Pentru spargerea gheții, tinerii au jucat: „Capsula timpului: salvarea codului genetic”.
În debutul momentului Tratare al catehezei s-a făcut o analiză etimologică și spirituală a cuvântului zestre. S-a definit conceptul de ,,Zestrea Neamului” ca fiind tezaurul de har și iubire pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra poporului nostru și care s-a transmis, ca o ștafetă, de la o generație la alta. S-a subliniat ideea că zestrea nu este o simplă acumulare de bunuri, ci „zestrea harului” primită la Botez, este acel tezaur de daruri ale Duhului Sfânt pe care Dumnezeu îl pune în „lada” sufletului
S-a afirmat că „omenia” românească nu este un concept laic, ci expresia vieții în Hristos, o „zestre bună” care se confundă cu bunacuviință teologică și cu cei „șapte ani de acasă” trăiți în rânduiala divină. Discuția a căpătat valențe antropologice prin analogia cu molecula de ADN. Dacă din punct de vedere biologic, suntem condiționați de ereditate, din punct de vedere spiritual, purtăm un „cod de funcționare” Trinitar. Tinerii au primit lămuriri despre „ADN” spiritual și moștenirea sa imaterială: credința, valorile, tradițiile și exemplele personale.
Părintele le-a prezentat tinerilor câteva obiceiuri și tradiții profunde care sunt exemple concrete de „ADN Trinitar”: Obiceiul pâinii și al sării (Ospitalitatea ca epifanie), Șezătoarea și claca (Ajutorul dezinteresat) și Focul viu de sărbători (Lumina unității). Cateheza a continuat cu un moment de vizionare de film ( Cuvânt de învățătură al părintelui Constantin Necula) și cu o activitate practică pe trei grupe intitulată: „Arheologia Inimii: Muzeul viu al emoțiilor”.
Aceasta i-a provocat pe tinerii din ,,Dumbrava minunată” să identifice „genele” spirituale ale strămoșilor lor, răbdarea bunicilor în fața încercărilor sau gena rugăciunii moștenită de la părinți, precum și un moment în care ei au ales să-și ajute familia. Prin împletirea benzilor tricolore într-o spirală simbolică a ADN-ului spiritual, aceștia au vizualizat cum iubirea lui Dumnezeu s-a „impregnat” în gesturile noastre zilnice. Astfel, familia a fost prezentată ca o „mică biserică”, unde valorile -credința, iertarea, smerenia – se transmit nu prin discurs, ci prin osmoză spirituală, formând un lanț neîntrerupt de mărturisire.
Activitatea a continuat cu recapitularea vocabularului specific teologiei și cu o prezentare a fundamentelor biblice și patristice aferente temei studiate. Moștenirea spirituală a neamului a fost asociată unui rucsac de supraviețuire, găsindu-și corespondentul teologic în conceptul Sfintei Tradiții sau Predania (II Tesaloniceni 2, 15: ,,Drept aceea, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră”). La momentul generalizării din cateheză, elevii au primit întrebarea: Ce alte lucruri mai moștenim noi de la străbunii noștri? Ajutați de preot, ei au găsit următoarele răspunsuri: iubirea, limba maternă, cântecul, dansul, portul popular și sfințenia vieții . Zestrea sfințeniei a fost exemplificată prin evocarea celor 16 Sfinți Mărturisitori și a Sfintelor Femei recent canonizate, modele vii ale ADN-ului spiritual românesc. Elevii au fost invitați să pășească în „Laboratorul de ADN spiritual”, o fișă de lucru concepută ca un spațiu de cercetare a elementelor fundamentale care le definesc identitatea creștină. Cateheza s-a încheiat cu vizitarea micului muzeu de la mansarda Casei sociale și cu un moment de rugăciune în biserică, ținând în mână icoanele Sfintelor noi canonizate. Tinerii au plecat acasă cu „Cartea Zestrei de omenie”, concepută ca un contract simbolic între ei și moștenirea lor spirituală, un gest simbolic de a păstra aprins focul în vatra familiei, înțelegând că sunt administratorii unei moșteniri niciodată desuete, pentru că are amprenta veșniciei. Ca o extensie a acestei cateheze, părintele le-a propus următoarele activități: – O seară românească ,,Alternative românești pentru Valentine’s Day” – Participarea la o șezătoare (tineri împreună cu familiile lor), la Casă muzeu din satul Dumbrăvița având ca invitat pe doamnaȚîrliman Ilena, declarată tezaur uman. (Pr. Paroh Foca Mihai Claudiu)
Slova Creștină de Dorohoi 