Etichetă: Evenimente

La data de 19 septembrie, anul 2026, a avut loc sfințirea bisericii din satul Loturi Enescu, în cadrul unei slujbe săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu I. P. S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Evenimentul reprezintă încununarea unui drum început cu multe decenii în urmă, prin credința, jertfa și implicarea oamenilor din această comunitate.
Satul Loturi Enescu a luat ființă în prima parte a secolului al XX-lea, în anul 1941 fiind menționate 15 gospodării, pe moșia boierului I. V. Ungureanu. Acesta și-a parcelat moșia în loturi de pământ, pe care ulterior le-a pus în vânzare. Redenumirea satului a fost o decizie administrativă din secolul trecut, menită să păstreze vie memoria celui mai mare muzician român, George Enescu, în comunitățile din jurul Dorohoiului.
Încă de la începuturile așezării, viața spirituală a comunității s-a legat de cimitirul satului. Localnicii au adus o lespede de piatră de pe dealul Măgura Ibănești, care a devenit masa de ceremonie pentru slujbele de pomenire și pentru cele de înmormântare. Mai apoi, oameni gospodari și de bună credință au cumpărat un clopot, pe care l-au așezat pe un suport improvizat. A fost construită, de asemenea, o magazie destinată păstrării obiectelor necesare slujbelor de înmormântare.
După anul 1990, odată cu căderea regimului comunist, dorința credincioșilor de a avea un locaș de cult propriu a prins contur. Oamenii din sat au dorit construirea unei capele prevăzute cu altar, în care să poată fi oficiate slujbele specifice cultului ortodox. Astfel, satul Loturi Enescu a devenit filie a Parohiei „Înălțarea Domnului” Dorohoi-Cimitir.
Preoții Anania Roșca și Pușcașu Vasile au oficiat, încă din perioada de început a comunității, slujbele ritual-cultice și au făcut vizite pastorale în sat, mai ales cu prilejul marilor sărbători. În anul 2004, satul Loturi Enescu a dobândit rangul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Maxim Teofil, care a păstorit comunitatea între anii 2004 și 2007. În această perioadă au fost realizate primele lucrări de amenajare mai ample ale spațiului bisericesc. Capela din scânduri de lemn a fost lărgită și a căpătat noi dimensiuni, fiind prevăzută cu pridvor, iar altarul a fost despărțit de restul bisericii printr-o catapeteasmă.
În iarna anului 2009, în a doua zi de Crăciun, P. S. Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, l-a hirotonit preot pe seama Parohiei Loturi Enescu pe preotul Panțâr Daniel, care a păstorit comunitatea între anii 2009 și 2013. Împreună cu oamenii din sat, acesta a renovat capela, care a fost sfințită pentru prima dată la 7 octombrie 2012, în cadrul unei slujbe săvârșite de un sobor de preoți, în frunte cu P. S. Calinic Botoșăneanul.
În anul 2014, a fost hirotonit de către I. P. S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pe seama Parohiei Loturi Enescu, preotul Ciprian-Constantin Onea. Încă de la începutul păstoririi sale, acesta a avut dorința de a ridica în sat o nouă biserică, pe măsura nevoilor și a credinței comunității.
„Biserica este locul în care ne întâlnim unii cu ceilalți, și fiecare dintre noi cu divinitatea. Aici creștinul simte și trăiește momentele cele mai frumoase și mai importante din viață, iar inima lui bate în același ritm în duh de rugăciune, așa cum sfinții odinioară respirau și trăiau cu Dumnezeu. Biserica este locul în care Cerul se unește cu pământul.” (Pr. Ciprian Onea)
În anul 2016 a fost realizat proiectul noii biserici, fiind obținute toate avizele necesare pentru construirea edificiului. La 17 martie 2017 a avut loc sfințirea locului pentru biserică, iar la 30 aprilie 2017 a fost sfințită temelia, de către P. S. Calinic Botoșăneanul.
Noua biserică a fost construită din cărămidă, iar acoperișul a fost învelit cu tablă de cupru. Pictura interioară, realizată în tehnica fresco, este executată de pictorul Diaconescu Constantin, în perioada 2020–2026. Edificiul va fi împodobit cu mobilier sculptat și cu o catapeteasmă din lemn de stejar, toate acestea contribuind la frumusețea și caracterul solemn al noului locaș de cult.
Întregul edificiu a fost ridicat prin contribuția credincioșilor din sat și din împrejurimi, precum și prin sprijinul comunității din satul Boureni, comuna Balș, localitatea de suflet a părintelui Ciprian Onea, locul în care acesta s-a format și a copilărit. La realizarea acestui proiect au contribuit, de asemenea, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Secretariatul de Stat pentru Culte, precum și autoritățile locale, în frunte cu primarul Dorin Alexandrescu. 
Astfel, după aproape un secol de la întemeierea satului, drumul spiritual al comunității din Loturi Enescu ajunge la un moment de mare bucurie și împlinire. De la lespedea de piatră adusă de pe Măgura Ibănești, de la clopotul ridicat pe un suport improvizat și de la modesta capelă din lemn, până la noua biserică zidită cu trudă, credință și jertfă, istoria acestei comunități este, înainte de toate, istoria unei credințe care a crescut și s-a întărit de-a lungul generațiilor.
Sfințirea din 19 septembrie 2026 nu este doar încheierea unui proiect de zidire, ci începutul unei noi etape în viața duhovnicească a satului Loturi Enescu – un moment în care, prin rugăciune și binecuvântare, noul locaș devine casă a lui Dumnezeu și loc de întâlnire a comunității cu Cerul.

Pe teritoriul satului Fundu–Herții, comuna Cristinești, au fost găsite dovezi arheologice , care    vorbeau despre existența unor așezări omenești încă din secolul III î.Hr. . Imediat după tulburarea din 1989,
vrednicul de pomenire Pr.Prof.Dr. Mircea Păcurariu a efectuat mai multe
săpături, în localitate, pe unele coline, ce poartă încă denumirea ,, la
Redute”, unde a găsit mai multe obiecte bisericești și nu numai, care au dus la concluzia că în acel loc a existat un cnezat / voievodat și o organizare bisericească deosebită în jurul secolului VII d. Hr. Biserica actuală a fost construită în perioada 1928-1935, în aceeași curte în care a fost și vechea biserică din lemn, de la 1804 (care s-a
dărâmat imediat după terminarea noii bisericii), de la care s-a păstrat sfânta
masă, la 100 m sud-est, iar în 2018 s-a izolat acest sfânt loc, punând temelie din beton armat și ziduri din BCA , cu acoperiș de tablă și cruce de inox. Tot de la biserica veche se păstrează și clopotul, pe care se află scris anul 1804 și care este în folosință. Pentru noua biserică s-a folosit cărămidă lucrată de localnici. Fundațiile sunt de beton armat, zidăria de cărămidă, deasupra zidurilor a fost  talpă de lemn și  acoperiș cu tablă de zinc. În iarna anilor 1995-1996 a fost executată lucrarea de pictură în tehnica frescă. Lucrarea , însă nu a fost de calitate, deoarece fresca albă a fost așezată pe pereții care erau vopsiți, neasigurănd o priză durabilă, iar pictura nu a fost una artistică, respectănd stilul bizantin , ci una naivă.
În noaptea de 8 spre 9 martie a anului 2003 un puternic incendiu a distrus interiorul, acoperișul și multe din bunurile bisericii, rămând doar zidurile de cărămidă.
Acțiunea de refacere a acestui sfânt locaș a readus în zonă unitatea, iubirea și înțelegerea între multe familii, participând la reconstrucția și
reînfrumusețarea bisericii.
Între anii 2003-2026, s-au realizat lucrări de reabilitare, înfrumusețare și pictură la biserica cu hramul ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” a Parohiei Fundu Herții, Comuna Cristinești, Județul Botoșani, Protopopiatul Dorohoi. Lucrările au fost realizate sub coordonarea și cu purtarea de grijă a Preotului Paroh Cristian Mîndru, fiind posibile prin jertfa și osteneala credincioșilor din parohie, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, al Cosiliului Local și al Primăriei Cristinești, precum și prin dărnicia tuturor donatorilor și binefăcătorilor. Pictura a fost realizată între anii 2015 – 2019, în tehnica fresco, de către pictorul bisericesc Grigoraș Andy din Dorohoi. Slujba de sfințire a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de un sobor de preoți și diaconi, în anul mântuirii 2026, luna septembrie, ziua a 13-a.
Binecuvintează, Doamne, pe ctitorii, binefăcătorii, ostenitorii și închinătorii acestui sfânt lăcaș! ( Pr. Cristian Mândru)